Ma uit in jur si nu pot sa nu observ cat de putin mai stiu oamenii sa sarbatoresca Craciunul. Ma refer, bineinteles, la valorile crestine ale acestei sarbatori. Cozi infernale in magazine pentru cadouri si bucate alese, inghesuiala in biserici pentru ca "asa se face" si "asa trebuie", nervi peste nervi si injuraturi, griji nenumarate referitoare la anul ce va sa vina. Unde este sarbatoritul? Cine se mai gandeste la el? Nu prea mai avem timp pentru ganduri din-astea...
"Unde faci Craciunul?" sau "unde faci revul?" sunt intrebarile zilei. Nu ne mai intereseaza prea multe altele. Acum un an, cineva ne zicea:"Craciunul a devenit o mare betie!" Am ramas mut atunci. Dar nu e asa?
Refuz sa fac asa. Voi da daruri din suflet, si nu dupa scumpetea lor. Voi medita la adevarata sarbatoare a Craciunului si la cel care s-a nascut atunci. Nu ma voi duce la biserica, pentru ca asa se face de sarbatori, ci pentru ca vreau sa ma inchin. Desi stiu ca ma pot inchina oriunde si oricand. Voi zambi si voi canta cu prietenii. Ma voi gandi la Craciunul din copilarie, cand parca totul era altfel. Ma voi aseza si ma voi gandi la tot si toate si nu ma voi imbuiba pana nu mai pot. Refuz sa devin un simplu consumator. Vreau sa devin mai om....
Asa am si facut, am cantat cu prietenii si am sarbatatorit nasterea Mantuitorului nostru.
RăspundețiȘtergereAcelasi lucru l-am simtit si eu chiar inainte cu 2 luni de Craciun. Dar am luat o decizie si cred ca 80% am indeplinit-o. Simt ca sunt din ce in ce mai multi orbi spirituali si nu vreau sa fiu unul dintre ei. Ma lupt, ma zbat si stiu ca voi reusi, apoi trebui sa atrag dupa mine cat mai multi oameni.